D’onnìa annu acabant in sos otzèanos tra sos 5 e sos 13 milliones de tonnelladas de pràstica. Un’ala importante de custu materiale si trasformat in frammentos pitìcos, microprasticas, chi – presentes in totu sos mares de su mundu, a totu sas profundidades – podent èssere papadas dae sos piscis. Sos istùdios fatos finas oe ant pertocadu mescamente genias chi istant in sa costa, mentras sas informatziones a pitzus de sa contaminatzione po mori de sa pràstica in sos mares profundos non sunt medas.
Alessandro Cau, Claudia Dessì, Davide Moccia, Maria Cristina Follesa e Antonio Pusceddu, rechercadores de su Dipartimentu de Sièntzias de sa Vita e de s’Ambiente de s’Universidade de Casteddu paris cun sos collegas de s’Universidade Politecnica de sas Marche ant documentadu sa presèntzia de micropràsticas in s’iscampu e sa càmbara tanada, duas genias chi bivent in profundidades.
Piscados in su mari de sa Sardigna ammustrant una contaminatzione manna de microprasticas, chi sunt fatas de polietilene, impreadu pro faghere sos imballàgios e sa pràstica monouso.
Sos resurtados de s’istùdiu, publicados in sa revìsta “Environmental Pollution”, rapresentant s’ennèsimu monito de sa chirca sientìfica a persighire sas istrategias de isvilupu sostenibile indicadas dae s’Onu.
