“Forsis calicunu si nde iscarèschet: cando nasches in Sardigna, benis a su mundu fìgiu de duas mamas: sa primu chi ti partorit, ti nutrit e ti èducat, s’àtera chi t’afòrtigat e ti sinnat. Ses fìgiu de una mama e fìgiu de sa terra…”.
Custa frase, iscrita però in italianu, est essida in sa retza unos cantos annos a oe e dd’ant cumpartzida chentinas de impitadores comente chi èsseret una dèdica de Mauro Corona a sa Sardigna. Creo chi custos faeddos no ddos apat iscritos s’iscritore alpinista e prus pagu ddos apat pronuntziados.
Però no isco chie siat s’autore. Faghende una chirca in internet apo agatadu un’artìculu de su 2017 cun custos faeddos etotu in unu giassu internet de unu personàgiu polìticu, ma bae e chirca dae ue nde ddos at cuberados.
No importat chie ddos at iscritos, a mie mi praghent. Mancari sia pechende de romantitzismu e nointames cussas paràulas diant pòdere bàlere fintzas pro sa Còrsica o pro s’Andalusia, pro nàrrere, a sa Sardigna ddi deghent a beru e at a èssere pro cussu chi ant prenadu is muros de Facebook e is contos de Instagram!
Però, a bisu miu, sa dèdica diat èssere istada prus toga si aeret allegadu fintzas de un’elementu importante meda chi nos faghet connòschere in su mundu comente sardos: sa limba. Eja, pro ite sa limba est su fundamentu de una cultura, non cussa ebbia, ma sena duda est unu de is elementos printzipales de unu pòpulu. Cando s’allegat de limba, posca, non podimus fàghere a mancu de allegare de limba materna, pro ite in belle totu is culturas est sa mama chi imparat sa limba a is fìgios. Non pro nudda s’allegat de limba mama, limba de su late, limba de sa tita e gosi sighende.
A nàrrere sa veridade, dae meditu is mamas sardas ant rinuntziadu a su ruolu de “educadoras linguìsticas”, o mègius, ant trascuradu unu de is doveres de mamas, pro ite s’ùnica limba chi imparant a is crios issoro est s’italianu; o pro ite non connoschent su sardu, o pro ite pensant chi siat mègius a ddis inditare s’italianu ebbia. No isco ite siat peus. Non tocat a generalizare però, sende chi in Sardigna nche tenet galu medas mamas e babbos chi, in manera ispontànea o cun idea, sighint a imparare su sardu a is fìgios issoro.
Nois chi traballamus cun su sardu, chi semus ativistas linguìsticos e promotores culturales, depimus èssere is primos a impreare su sardu in famìlia, ma depo ammìtere chi dae su chi apo bidu finas a como, sunt medas is operadores linguìsticos e is meres de is assòtzios culturales chi traballant cun su sardu chi non chistionant sa limba nostra in domo e prus pagu dda imparant a is fìgios issoro.
Custu però non nos depet betare a terra.
Est una gherra mala a bìnchere, bidu chi is nemigos peus sunt is chi creimus amigos, però dda depimus gherrare finas a s’ùrtima die de coa, ca nemos ischit is tortìgios chi podet fàghere s’istòria.
Bona die de sa mama!
Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna – IMPRENTAS 2023-2024. LR 22/2018. Atividade realizada cun su contributu de sa Regione Sardigna – IMPRENTAS 2023-2024 LR 22/2018
